cea mai noua obsesie pe care am “capatat-o” in materie de muzica este asta:
nu ma mai satur de ea! are tot ce-i trebuie ca sa nu pot sta locului cand o ascult 
))
Postat in buluc | Etichetat florence and the machine | Lasă un comentariu »
pana la urma se intampla: se duc ai mei dragi parinti la Bruxelles de sarbatori.
Este primul an in care nu vom face Craciunul in familie, asa cum obisnuiam si la gandul asta ma incearca o usoara stare de melancolie (?), cred ca asta simt, nu sunt sigura Asta inseamna ori ca ma duc la Iasi, ori ca vine Iasul la Tecuci.
Cert este ca ma bucur enorm pentru ai mei, pentru ca au parte de asa ceva.
Am dus munca de convingere cu ei si s-au razgandit de vreo doua ori (o data pt ca se gandeau prea putin la ei si prea mult la noi, copiii si la alte “probleme gospodaresti”, iar o data pentru ca nu mai puteau sa mearga niste prieteni). Cand credeam ca nu vor mai pleca…trrrrr, ma suna mama azi si-mi da vestea: plecam luni la Bruxelles! Fiind un pic mahmura (dupa petrecerea de Craciun de aseara) si somnoroasa, n-am procesat pe indelete la momentul ala. Acum ca m-am trezit, realizez ca ei chiar vor pleca de sarbatori pe meleagurile belgiene.
Vor trai regeste acolo (stiindu-l pe nasu’ cum e) si sunt sigura ca vor veni extaziati ))
Sarbatori fericite!
Later edit: au ajuns si in Bruges, la Paris, la Amsterdam (!). Asa da vacanta!
Postat in buluc | Etichetat Bruxelles, Craciun | Lasă un comentariu »
De prin noiembrie am aflat ca se pregateste un mare eveniment in Silver Church, pe numele lui “Dark Bombastic Evening“.
Recunosc ca nu sunt o infocata si nici o mare cunoscatoare a genului, insa cand mi-a povestit Cornel si am citit apoi despre importanta evenimentului la nivel de Europå, despre cate natii de oameni vin din colturile lumii doar pentru seara asta si ce line-up de exceptie s-a anuntat, mi-am dat seama ca evenimentul promite, ca este unul de referinta pentru muzica “dark” si prin urmare am decis ca nu-l voi rata.
Cand am ajuns (pe la un 20:30, ca inainte am facut o oprire la absintarie), am avut o incantare subita, vazand sala plina de oameni “gotici”, imbracati cat mai expresiv, in ton cu evenimentul: piele, tinte, ghete militaresti, cravata, costume army, samd. Imi plac oamenii care au o pasiune si merg cu ea pana la capat, nu cu jumatati de masura.
Plimbandu-te dintr-un colt in altul al salii, auzeai toate limbile posibile: italiana, germana, una incurcata pe care n-am identificat-o, franceza, rusa si cine stie cate altele. Ne-am luat ceva de baut, am mers un pic mai in fata, unde ne-am intalnit cu Dragos, Andreea, Adela si ne-am lasat in voia muzicii.
Cum nu stiam exact la ce sa ma astept, I just went with the flow. Triarii au venit pe scena. Mi-a placut cum au interpretat piesele: cu o seriozitate iesita din comun, nici un zambet schitat si bateau in tobele alea cu o precizie extraordinara, totul era calculat la secunda. Muzica, insa, mi-a cam rupt un pic creierii, fiind cam agresiva pt gusturile mele.
ROME, in schimb…ROME m-au facut sa uit de mine. Am fost absorbita cu totul de muzica lor, intr-atat incat la un moment stateam cu ochii inchisi dar continuam sa vad lucruri, cu mintea, eram pe val. Vocea patrunzatoare a lui Jerome mi s-a parut hipnotica. Mai mult, dintre toate formatiile, ei au comunicat cel mai bine cu publicul. Spre final, n-au putut pleca prea usor de pe scena, pentru ca aplauzele nu se mai opreau si toata lumea ii mai vroia pe scena. N-au “scapat” decat dupa alte 3 piese. Ar mai fi cantat, se vedea ca se simt bine, dar alte formatii asteptau si ele sa intre.
Au urmat “Ordo Rosarius Equilibrio”, care au adus pe scena un fotoliu, intors cu spatele, in care o tipa isi provoca placeri pe muzica lor lasciva. Dat fiind ca eu eram “sub efectul” Rome, formatia asta mi s-a parut cam fada. Poate ca in alt context as fi sot mai receptiva…nu stiu.
Spiritual Front (capul de afis) s-au prezentat foarte bine. Au avut proiectii de film (care mi-au placut) si piesele au fost chiar bune.
Am mai stat sa ascultam cateva piese de-ale lor si apoi ne-am indreptat spre iesire.
Acum ascult Rome (oare era evident?). Ascultate la boxe, piesele lor suna si mai bine, dpdv al complexitatii sunetelor:
Ma simt minunat
LATER EDIT: ce zice Metropotam despre aseara, aici
Postat in buluc | Etichetat dark evening, Rome, Silver Church | 1 comentariu »
Azi am regasit vorbele de mai jos, pe care le citisem candva si pe care (unele) acum le inteleg altfel decat atunci, pentru ca a mai trecut timp peste mine, iar lucrurile astea se invata tocmai asa: cu timpul
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de o persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza este ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta o pot face doar sufletele cu adevarat mari.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia sa nu mai fie la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Postat in buluc | Etichetat intelepciuni | Lasă un comentariu »
Aseara – sambata – am fost in Big Mamou, unde (m-)au (in)cantat cei de la Nightlosers.
De fiecare data cand am mers in Big Mamou m-am simtit foarte bine. Aseara a fost ca inca o confirmare
Am cantat, am ras cu pofta mai tot timpul si am aplaudat mult si tare, pt ca au meritat. Oamenii au facut o atmosfera de zile mari! A fost prima oara cand i-am ascultat live si recunosc ca m-au cucerit. Data viitoare cand o s-aud ca au cantare pe undeva, ma duc fara sa stau pe ganduri.
Pe la 2:00 cand am plecat de acolo, eram atat de bine dispusa si energizata, incat numai acasa nu m-as fi dus, asa ca m-am mai plimbat pe strazile “Lipscani-ului” (cum spun eu centrului vechi), forfotinde de petrecareti. Abia apoi, intr-o frumoasa armonie cu mine, am luat drumul spre casa
A fost o seara reusita, pe care am petrecut-o by myself
Si acum, sa ascultam & vedem o prestatie a la Nightlosers (nu am gasit filmulete cu cantare din Big Mamou):
Postat in buluc | Etichetat Big Mamou, Nightlosers | Lasă un comentariu »
…si ce incantare! Debordez de energie pozitiva \:D/
Scenariile mele n-au avut tangenta cu realitatea si ma bucur mult ca a fost asa. Ce sa-i faci, se mai intampla ca imaginatia sa se ia de mana cu paranoia si sa mearga impreuna pe aratura.
Ce-am gasit astazi la noul birou mi-a spulberat temerile din zilele precedente. Situatiile si oamenii cu care am intrat in contact mi-au redat increderea in mine, incredere care la fostul loc de munca simteam ca-mi este secatuita incet-incet, cum e apa absorbita de nisip.
Peste toate astea, cel mai important aspect pt mine este asta: mi s-a trezit la viata dorinta de a fi foarte buna in ceea ce fac.
IF YOU CAN DREAM IT, YOU CAN DO IT!
Postat in buluc | Lasă un comentariu »
…mi-a revenit pofta de scris ;) Fugise intr-o vreme. Nu o spun cu parere de rau, ci doar ca o constatare Stiu de ce a fugit si de ce a revenit si mi-e bine asa.
Mai e un pic (1h si 5 min) din ultima zi de concediu. Poate o sa vorbesc despre el mai incolo, poate nu, depinde cum imi “tuna” Acum sunt focalizata pe momentul prezent si pe cel imedit urmator: maine va fi prima zi de munca la noul job si am emotii. Emotii mari, ca atunci cand plecam in SUA si nu stiam la ce sa ma astept. Emotii ca atunci cand urmeaza sa dai de permis si ti-e teama ca ai sa faci parcarea eronat tocmai din cauza emotiilor… Bata-le vina. Or fi constructive, cred…SPER Nu stiu cum sunt, dar le am, dar-ar dracii. Mi-ar fi placut sa nu le am (eeeeh si daca nu le-aveam mi-ar fi placut sa simt totusi ceva, stiu eu cum fac…)
Ia gata! Ma duc la somn, arunc mai intai un ochi in sifonier pentru un preview al tinutei de maine si ma setez sa dorm linistita. Iar maine seara voi fi pe terasa, bucuroasa, cu berea in mana si veselia in mine, na! 
Postat in buluc, in my head | Etichetat concediu, emotii, work | 1 comentariu »
Am gasit ciorna asta… De cand n-am mai scris aici, s-a asezat praful pe ea Probabil ca atunci cand am inceput s-o scriu m-a intrerupt ceva si (cum am o memorie invincibila…NOT) am uitat s-o finalizez 
Am lasat-o cu data la care o scrisesem.
1 mai 2009 – am ales Bucuresti. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa merg in Vama, ci pentru ca nu am fost hotarata cand se faceau planurile de mare, iar acum dintre 4-5 optiuni – munte, acasa, alt munte, Brasov, Iasi – nu a ramas niciuna in picioare si am ales sa petrec 1 Mai muncitoresc chiar aici, in Bucuresti.
Ma bucur de alegerea facuta pentru ca am fost la concert Directia 5, am cantat, am dansat, m-am simtit minunat, m-am deconectat de griji si am retrait niste sentimente aproape uitate
Nu stiu cum a fost in Vama ca sa imi permit sa fac o comparatie. Mi-ar fi placut sa “gust” si de-acolo un pic, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as renunta la uichendul asta, cu chillu’ de pe Lipscani si efervescenta din Silver Church, asta mi-e clar! 
Postat in buluc | Etichetat 1 Mai muncitoresc, Directia 5, Lipscani, Silver Church | Lasă un comentariu »
Mi-am amintit de o melodie pe care o ascultam in liceu si care abia acum ma loveste cu versurile ei.
Zice (de fapt intreaba): ai regretat vreodata ca l-ai lasat sa plece chiar de n-a meritat? si-apoi vine sa-mi dea in cap cu “ai sa-ntelegi candva cat ai gresit si nu vei afla cum te-a iubit… si-atunci (adica ACUM pt mine) vei regreta”
Postat in buluc | 2 Comentarii »
Iata ca a venit si ziua de miercuri.
De ce ti-e teama, de aia nu scapi! spune o vorba din batrani. Ei bine, m-am gandit sa nu cumva sa se razgandeasca, pt ca prea era frumos acel “da” din prima.
Eram pregatita pentru o atitudine rece, de genul “du-te invartindu-te”, insa asta nu ma face sa dau inapoi. Vreau sa fac ce-mi sta in putere, sa imi joc toate cartile, pentru ca nu m-as ierta daca as renunta just like that, doar pt ca el a luat o decizie si eu trebuie sa “deal with it”.
Nu.
Si uite-asa incepe lupta…Lupta pentru ceea ce candva credeam ca n-o sa-mi doresc niciodata.
Postat in buluc | Etichetat decizie, miercuri, mihai | Lasă un comentariu »
