The Catcher In The Rye

frumos

dupa o zi in care nervii mei au stat incordati si in care am urlat, vine acest moment, cand dau play si imi recapat linistea

The Catcher In The Rye by irene

back to bucharest (from home)

Anunțuri

vreau sa iubesc

…si m-as putea numi fericita. implinita.

o imbratisare ma imunizeaza

vineri seara am iesit cu colegii la bere. Marius a fost intr-o dispozitie de zile mari si a avut o mare dilema pe care a tinut mortis sa o disece: marimea conteaza sau nu? Bineinteles ca a starnit cu intrebarea lui o gramada de discutii, spumoase toate :))) S-a ajuns apoi la un exercitiu de imaginatie: cum ar fi sa se organizeze un concurs de tricouri umede la noi in departament? S-a vorbit un pic despre probe si s-a trecut rapid la cea mai interesanta parte: nominalizarile. A fost cel putin interesant sa observ cum fiecare isi sustine… „genul preferat de participanta”.

Am vorbit si despre energii. S-a pus problema in felul urmator: din moment ce noi, oamenii, suntem energie, atunci cand faci sex cu cineva, energia iti este absorbita de partener, in conditiile in care el te doreste mai mult decat tu pe el si vice versa. Adica ala mai doritor se „hraneste”cu energia celuilalt. M-a intrigat abordarea asta, prin urmare voi aprofunda subiectul, ma voi documenta 🙂

Cand treceam prin pasajul de la Universitate (ducandu-ne, eu si Coco, spre Poci-zmeu), am intalnit doi oameni fascinanti. La un nivel mai mare, traiau in ideea care se exprimase la masa: omul este pura energie. Am intrat in vorba cu ei pentru un trandafir pe care ni l-au oferit cu mare drag. Am stat vreo 20 min de vorba (daca nu mai mult). Ne simteam toti 4 ca niste prieteni vechi, foarte bucurosi de intalnire. Am inteles ca daca este imbratisat, omului ii creste imunitatea. Cu fiecare imbratisare pe care o primesc intr-o zi sunt mai puternica.

De azi inainte vreau sa ne imbratisam de fiecare data cand ne vedem 🙂

2010 si 1 Martie

ultimul post vad ca l-am scris anul trecut, in decembrie 🙂 Nici nu prea pot spune ca „l-am scris” pt ca n-am apasat pe taste decat pentru vreo doua propozitii : ))

Intre timp am intrat in 2010, un an frumos pana acum si care va fi si mai frumos de-acum incolo. Pentru c-asa vreau eu.

Sunt bine, up and running, imi place viata mea (chiar daca stiu ca e loc de mai bine in ea), da’ n-am chef sa scriu pe blog.  De aia nici n-am scris de mai bine de doua luni. Ba chiar mi se pare degeaba blogul asta. N-o sa-l desfiintez, poate mai incolo o sa mi se para bun la ceva 😀

Maine e 1 Martie. Ati cumparat/primit martisoare celor/de la cei dragi? Ce anume? Eu am primit doua: o fetita cu codite de la Poci si o buburuza de la Ciprian. Le voi purta maine in piept cu mandrie. Asa cum faceam odata 🙂 Sa am pieptul plin de martisoare colorate. Ca doar o data vine primavara! Anul asta.

obsesie muzicala

cea mai noua obsesie pe care am „capatat-o” in materie de muzica este asta:

nu ma mai satur de ea! are tot ce-i trebuie ca sa nu pot sta locului cand o ascult :)))

Briuxel

pana la urma se intampla: se duc ai mei dragi parinti la Bruxelles de sarbatori.
Este primul an in care nu vom face Craciunul in familie, asa cum obisnuiam si la gandul asta ma incearca o usoara stare de melancolie (?), cred ca asta simt, nu sunt sigura 🙂 Asta inseamna ori ca ma duc la Iasi, ori ca vine Iasul la Tecuci.

Cert este ca ma bucur enorm pentru ai mei, pentru ca au parte de asa ceva.

Am dus munca de convingere cu ei si s-au razgandit de vreo doua ori (o data pt ca se gandeau prea putin la ei si prea mult la noi, copiii si la alte „probleme gospodaresti”, iar o data pentru ca nu mai puteau sa mearga niste prieteni). Cand credeam ca nu vor mai pleca…trrrrr, ma suna mama azi si-mi da vestea: plecam luni la Bruxelles! Fiind un pic mahmura (dupa petrecerea de Craciun de aseara) si somnoroasa, n-am procesat pe indelete la momentul ala. Acum ca m-am trezit, realizez ca ei chiar vor pleca de sarbatori pe meleagurile belgiene.
Vor trai regeste acolo (stiindu-l pe nasu’ cum e) si sunt sigura ca vor veni extaziati :)))
Sarbatori fericite!

Later edit: au ajuns si in Bruges, la Paris, la Amsterdam (!). Asa da vacanta!

cum am devenit fan Rome

De prin noiembrie am aflat ca se pregateste un mare eveniment in Silver Church, pe numele lui „Dark Bombastic Evening„.

Recunosc ca nu sunt o infocata si nici o mare cunoscatoare a genului, insa cand mi-a povestit Cornel si am citit apoi despre importanta evenimentului la nivel de Europå, despre cate natii de oameni vin din colturile lumii doar pentru seara asta si ce line-up de exceptie s-a anuntat, mi-am dat seama ca evenimentul promite, ca este unul de referinta pentru muzica „dark” si prin urmare am decis ca nu-l voi rata.

Cand am ajuns (pe la un 20:30, ca inainte am facut o oprire la absintarie), am avut o incantare subita, vazand sala plina de oameni „gotici”, imbracati cat mai expresiv, in ton cu evenimentul: piele, tinte, ghete militaresti, cravata, costume army, samd. Imi plac oamenii care au o pasiune si merg cu ea pana la capat, nu cu jumatati de masura.

Plimbandu-te dintr-un colt in altul al salii, auzeai toate limbile posibile: italiana, germana, una incurcata pe care n-am identificat-o, franceza, rusa si cine stie cate altele. Ne-am luat ceva de baut, am mers un pic mai in fata, unde ne-am intalnit cu Dragos, Andreea, Adela si ne-am lasat in voia muzicii.

Cum nu stiam exact la ce sa ma astept, I just went with the flow. Triarii au venit pe scena. Mi-a placut cum au interpretat piesele: cu o seriozitate iesita din comun, nici un zambet schitat si bateau in tobele alea cu o precizie extraordinara, totul era calculat la secunda. Muzica, insa, mi-a cam rupt un pic creierii, fiind cam agresiva pt gusturile mele.

ROME, in schimb…ROME m-au facut sa uit de mine. Am fost absorbita cu totul de muzica lor, intr-atat incat la un moment stateam cu ochii inchisi dar continuam sa vad lucruri, cu mintea, eram pe val. Vocea patrunzatoare a lui Jerome mi s-a parut hipnotica. Mai mult, dintre toate formatiile, ei au comunicat cel mai bine cu publicul. Spre final, n-au putut pleca prea usor de pe scena, pentru ca aplauzele nu se mai opreau si toata lumea ii mai vroia pe scena. N-au „scapat” decat dupa alte 3 piese. Ar mai fi cantat, se vedea ca se simt bine, dar alte formatii asteptau si ele sa intre.

Au urmat „Ordo Rosarius Equilibrio”, care au adus pe scena un fotoliu, intors cu spatele, in care o tipa isi provoca placeri pe muzica lor lasciva. Dat fiind ca eu eram „sub efectul” Rome, formatia asta mi s-a parut cam fada. Poate ca in alt context as fi sot mai receptiva…nu stiu.

Spiritual Front (capul de afis) s-au prezentat foarte bine. Au avut proiectii de film (care mi-au placut) si piesele au fost chiar bune.

Am mai stat sa ascultam cateva piese de-ale lor si apoi ne-am indreptat spre iesire.

Acum ascult Rome (oare era evident?). Ascultate la boxe, piesele lor suna si mai bine, dpdv al complexitatii sunetelor:

Ma simt minunat 🙂

LATER EDIT:  ce zice Metropotam despre aseara, aici