cu timpul

Azi am regasit vorbele de mai jos, pe care le citisem candva si pe care (unele) acum le inteleg altfel decat atunci, pentru ca a mai trecut timp peste mine, iar lucrurile astea se invata tocmai asa: cu timpul 🙂

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de o persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza este ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta o pot face doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia sa nu mai fie la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Anunțuri

Nightlosers in Big Mamou

Aseara – sambata – am fost in Big Mamou, unde (m-)au (in)cantat cei de la Nightlosers.

De fiecare data cand am mers in Big Mamou m-am simtit foarte bine. Aseara a fost ca inca o confirmare 🙂

Am cantat, am ras cu pofta mai tot timpul si am aplaudat mult si tare, pt ca au meritat. Oamenii au facut o atmosfera de zile mari! A fost prima oara cand i-am ascultat live si recunosc ca m-au cucerit. Data viitoare cand o s-aud ca au cantare pe undeva, ma duc fara sa stau pe ganduri.

Pe la 2:00 cand am plecat de acolo, eram atat de bine dispusa si energizata, incat numai acasa nu m-as fi dus, asa ca m-am mai plimbat pe strazile „Lipscani-ului” (cum spun eu centrului vechi), forfotinde de petrecareti. Abia apoi, intr-o frumoasa armonie cu mine, am luat drumul spre casa 🙂

A fost o seara reusita, pe care am petrecut-o by myself 🙂

Si acum, sa ascultam & vedem o prestatie a la Nightlosers (nu am gasit filmulete cu cantare din Big Mamou):

prima zi la noul job

…si ce incantare! Debordez de energie pozitiva \:D/

Scenariile mele n-au avut tangenta cu realitatea si ma bucur mult ca a fost asa. Ce sa-i faci, se mai intampla ca imaginatia sa se ia de mana cu paranoia si sa mearga impreuna pe aratura. 🙂

Ce-am gasit astazi la noul birou mi-a spulberat temerile din zilele precedente. Situatiile si oamenii cu care am intrat in contact mi-au redat increderea in mine, incredere care la fostul loc de munca simteam ca-mi este secatuita incet-incet, cum e apa absorbita de nisip.

Peste toate astea, cel mai important aspect pt mine este asta: mi s-a trezit la viata dorinta de a fi foarte buna in ceea ce fac.

IF YOU CAN DREAM IT, YOU CAN DO IT!

ultima zi de concediu

…mi-a revenit pofta de scris 😉 Fugise intr-o vreme. Nu o spun cu parere de rau, ci doar ca o constatare 🙂 Stiu de ce a fugit si de ce a revenit si mi-e bine asa.

Mai e un pic (1h si 5 min) din ultima zi de concediu. Poate o sa vorbesc despre el mai incolo, poate nu, depinde cum imi „tuna” 🙂 Acum sunt focalizata pe momentul prezent si pe cel imedit urmator: maine va fi prima zi de munca la noul job si am emotii. Emotii mari, ca atunci cand plecam in SUA si nu stiam la ce sa ma astept. Emotii ca atunci cand urmeaza sa dai de permis si ti-e teama ca ai sa faci parcarea eronat tocmai din cauza emotiilor… Bata-le vina. Or fi constructive, cred…SPER 🙂 Nu stiu cum sunt, dar le am, dar-ar dracii. Mi-ar fi placut sa nu le am (eeeeh si daca nu le-aveam mi-ar fi placut sa simt totusi ceva, stiu eu cum fac…)

Ia gata! Ma duc la somn, arunc mai intai un ochi in sifonier pentru un preview al tinutei de maine si ma setez sa dorm linistita. Iar maine seara voi fi pe terasa, bucuroasa, cu berea in mana si veselia in mine, na! 😛

1 mai: Bucuresti vs Vama Veche

Am gasit ciorna asta… De cand n-am mai scris aici, s-a asezat praful pe ea 🙂 Probabil ca atunci cand am inceput s-o scriu m-a intrerupt ceva si (cum am o memorie invincibila…NOT) am uitat s-o finalizez 😦  Am lasat-o cu data la care o scrisesem.

 

1 mai 2009 – am ales Bucuresti. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa merg in Vama, ci pentru ca nu am fost hotarata cand se faceau planurile de mare, iar acum dintre 4-5 optiuni – munte, acasa, alt munte, Brasov, Iasi – nu a ramas niciuna in picioare si am ales sa petrec 1 Mai muncitoresc chiar aici, in Bucuresti.

Ma bucur de alegerea facuta pentru ca am fost la concert Directia 5, am cantat, am dansat, m-am simtit minunat, m-am deconectat de griji si am retrait niste sentimente aproape uitate 🙂

Nu stiu cum a  fost in Vama ca sa imi permit sa fac o comparatie. Mi-ar fi placut sa „gust” si de-acolo un pic, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as renunta la  uichendul asta, cu chillu’ de pe Lipscani si efervescenta din Silver Church, asta mi-e clar! 😉

ai sa intelegi

Mi-am amintit de o melodie pe care o ascultam in liceu si care abia acum ma loveste cu versurile ei.

Zice (de fapt intreaba): ai regretat vreodata ca l-ai lasat sa plece chiar de n-a meritat? si-apoi vine sa-mi dea in cap cu „ai sa-ntelegi candva cat ai gresit si nu vei afla cum te-a iubit… si-atunci (adica ACUM pt mine) vei regreta”

fierb

Iata ca a venit si ziua de miercuri.

De ce ti-e teama, de aia nu scapi! spune o vorba din batrani. Ei bine, m-am gandit sa nu cumva sa se razgandeasca, pt ca prea era frumos acel „da” din prima.

Eram pregatita pentru o atitudine rece, de genul „du-te invartindu-te”, insa asta nu ma face sa dau inapoi. Vreau sa fac ce-mi sta in putere, sa imi joc toate cartile, pentru ca nu m-as ierta daca as renunta just like that, doar pt ca el a luat o decizie si eu trebuie sa „deal with it”.

Nu.

Si uite-asa incepe lupta…Lupta pentru ceea ce candva credeam ca n-o sa-mi doresc niciodata.